Mii de locuri de muncă noi, în fiecare lună, în România: salarii fabuloase, dar „nu prinzi loc”

România e o țară frumoasă, însă prea săracă. E o realitate cu care ne confruntăm, de ani de zile. În mod aproape tragic, clasa de mijloc riscă să fie „scoasă din uz” întrucât, la noi în țară, tendința este una de tipul: salarii foarte mici sau salarii foarte mari, cele medii fiind prea puține ca să conteze la calcul.

Atunci când vine vorba despre locurile de muncă, printre cele mai bine plătite sunt cele de la stat: bani mulți, atribuții puține, spun unele voci (răutăcioase sau realiste). Așadar, este lesne de înțeles că absolut toată lumea își dorește, la un moment dat, să se angajeze pe un astfel de post, în administrație sau în domeniile conexe.

Însă cât de greu este, de fapt, să obții un astfel de loc de muncă? Foarte greu, întocmai din cauza faptului că toată lumea îl dorește.

În ciuda greutății cu care faci rost de ele, numărul locurilor de muncă la stat par să crească, de la lună la lună, noi și noi posturi fiind inventate „din pix”.

Spre exemplu, în luna martie a acestui an, numărul de bugetari a crescut cu 2.251, față de luna februarie a aceluiași an, fiind peste nivelul înregistrat în 2010 (considerat a fi o bornă).

Toate acestea s-au întâmplat odată cu premierul Nicolae Ciucă, în mandatul căruia s-a reușit performanța medie de 2.304 locuri de muncă/lună.

Situația este cu atât mai ilară, dacă luăm în calcul că aceste cifre nu se raportează neaparat la înlocuirea plecărilor voluntare și nici la pensionări. Așadar, putem trage concluzia neoficială că numărul angajărilor de la stat este cu atât mai mare.

Evident, așa cum sugeram la început, oricât de mult ți-ai dori un astfel de loc de muncă (și nu te-ar condamna nimeni pentru asta) nu îl obții așa de ușor, întrucât, în România, există prieteni, cumnați, verișori și oameni cărora unii le sunt datori.

În paralel, în sectorul privat, șomajul este în floare.

Cum ar putea România să rezolve această problemă

Problema este una care, dacă cineva și-ar da interesul, cel mai probabil că ar putea-o rezolva. Debirocratizarea și digitalizarea, în România, ar putea să fie o soluție, astfel încât să nu mai fie nevoie de câte un om pentru fiecare mică operațiune. Mai mult, o analiză clară a necesității anumitor locuri de muncă, în aparatul de stat, ar putea scoate la iveală faptul că multe dintre locurile de muncă de la buget sunt absolut inutile, de vreme ce continuă să fie plătite „regește” din taxele și impozitele tuturor, inclusiv din cele ale angajaților în sectorul privat.